RED'UCE, red'uc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scădea, a diminua (ca proporţii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei hărţi, ale unei piese etc., păstrând aceleasi proporţii între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracţie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numărătorul unei fracţii. 2. A restrânge, a limita, a mărigini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situaţie mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinaţie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] - Din lat. reducere, fr. r'eduire.
Sursă : DEX'98 (57279)  - IoanSoleriu

A (se) reduce ≠ a (se) mări, a spori
Sursă : Antonime (68462)  - siveco

A reduce ≠ a adăuga, a amplifica, a spori
Sursă : Antonime (69068)  - siveco

RED'UCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.
Sursă : Sinonime (205683)  - siveco

RED'UCE vb. 1. v. descreste. 2. v. micsora. 3. a (se) mici, a (se) micsora, a scădea. (S-a ~ raţia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreste, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micsora, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuţina. 8. a (se) împuţina, a (se) micsora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. si reg.) a (se) strâmta. (Locurile de păsune s-au ~.) 9. a descreste, a se mici, a se micsora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creste.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a mic-sora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micsora, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 14. v. ieftini. 15. a micsora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)
Sursă : Sinonime (205682)  - siveco

red'uce vb. duce
Sursă : DOR (277461)  - siveco

A RED'UCE red'uc tranz. 1) A face să se reducă; a împuţina; a scădea; a micsora; a diminua; a descreste. ◊ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracţii sau expresii algebrice) A micsora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micsorării statelor de funcţiune. 4) chim. (oxi-genul) A elimina dintr-o combinaţie, dintr-o substanţă cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. r'eduire
Sursă : NODEX (351018)  - siveco

A SE RED'UCE se red'uce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micsora; a se împuţina; a scădea; a descreste; a se diminua. 2) A avea drept esenţă; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. r'eduire
Sursă : NODEX (351019)  - siveco